Advice
Advice Pics Advice Pics Advicepics Advice Pics how about blogging?
Advice Pics Advice Pics Advicepics Advice Pics
Pics usearchssearchr Pics d Pics 3 Advice a
Advicepics P
adxpansion A
rat%Csearch% Advice 7 Advice CA Advicepics B Advice %C369398%B
%search2369398E2 Advicepics C Advicepics % Advice Cv Pics csearch Advice sea Pics ch Advicepics Pi Advicepics s Advice dv Pics P Pics c
ese Pics rsearchh Pics 7searchAdv Advice c Pics esearchA
v Advice c Advice searchcse Advice rchCA
Ad1i Advice esearch2searchA Advice v Pics csearchpi369398s Advice C Pics i Advice s Advice %3693984searchD2 Advicepics E Advicepics %
B% Advicepics Ci Pics ssearchn Pics Avsearchcsearch Pics Pics d Advice i1e lsearch Advice ssearche Advice Advice u Advice t Pics c Pics o Advice co Advice t Advice nadxpansiona
e Pics searchuasearch adxpansionasearch searchasearchu Advice Advice ssearchasearch
15.Cum ati ajuns sa predati?
Acum vreo 8-9 ani am facut niste cursuri de actorie cu niste copii din centre de plasament. A fost foarte frumos. Apoi am mai fost cooptata in niste programe de lucru cu copii. Intr-o zi, ma suna doamna Manu si ma intreaba daca am timp ca are nevoie de o asistenta. Am zis ca da, am timp. Eu o asteptasem pe doamna Manu vreo 10 ani sa ma sune. Dansa este, pentru mine, cel mai mult in meseria asta. Ne-am intalnit dupa 10 ani, ne-am inteles bine, bine si acum lucram impreuna.
La cursurile astea, prima data nu am vrut sa vin pentru ca eu acum am o rigoare. O rigoare a omului care lucreaza cu niste studenti si vrea sa-i faca actori. Nu te joci pentru ca, pana la urma, el iese din mana ta si vrea sa-si castige painea. Am fost reticenta. Ma roaga Cristi din octombrie sa vin la cursurile astea si am refuzat. Dupa care, m-am gandit ca pot sa cunosc alti oameni si pot sa vad si ce-i diferentiaza pe oamenii care fac cursuri de actorie, nefiind profesionisti fata de cei care vor sa fie profesionisti.
16.Care a fost concluzia?
Am constatat ca, de multe ori, cei care vin la cursurile alea si nu vor sa fie profesionisti sunt mult mai deschisi decat cei care vor sa faca o meserie din asta. Pentru mine este de neinteles. Oricum este o experienta. Cunosti alti oameni, din alte domenii, oameni care iubesc teatrul. Faptul ca eu nu trebuie sa fac din ei niste actori profesionisti care sa-si castige maine paine din chestia asta, ma relaxeaza. In momentul in care omul vrea sa se faca actor, lucrurile devin mult mai complicate. Eu pot sa spun, din propria experienta, ca daca nu esti intr-un sistem, trebuie sa mergi pe coate. Gandeste-te, am 40 de ani si inca mai merg pe coate si joc la perete. Inca am spectacole pe care eu le lucrez si nu am unde sa le joc, pentru ca nu am un spatiu al meu. Inca mai dau examene. Ma duc cu un DVD si zic: ‘Uite, am si eu spectacolul asta, ia vezi.’ Si, vorba aia, lucrez la treaba asta de 20 de ani. Tot joc la perete, ca sa zic asa. Dar, pe de alta parte, vezi actori in teatruri profesioniste, actori de varsta mea, care nu mai au nimic nou, nu mai au prospetime. Actorul nu e functionar. E-adevarat, obosesti. Cand obosesti, mai stai pe acasa, mai gatesti, te ocupi de tine si, dupa aceea, iti revii, daca chiar vrei. Daca nu-ti mai revii inseamna ca nu vrei si ca nu te-a facut Dumnezeu pentru asta. E o vocatie, de fapt.
17.Cam cati tineri se inscriu la cursurile teenmedia?
Nu stiu exact. Stiu ca in grupa mea sunt 9 oameni si mai sunt inca vreo 4 grupe. Sunt oameni de varste diferite: si copii, si adolescenti.
18.Care sunt motivele pentru care participa studentii la aceste cursuri?
Ei vin din motive diferite. Poti sa gasesti 9 oameni care vin din 9 motive diferite. Sunt oameni care vor sa-si invinga timiditatea, oameni care vor sa socializeze mai bine, care nu stiu sa comunice. Unii vor sa dea la teatru, dar asta e alta poveste si e treaba lor. Le-am spus ca eu aici nu pot sa-i pregatesc sa dea la teatru. Ei vin sa se si cunoasca pe ei mai bine. Prima treaba a actorului este sa se cunoasca pe sine. Azi, tinerii obisnuiesc sa mearga cu castile de la telefon in urechi. Eu vreau sa reusesc sa-l fac sa nu mai mearga cu castile in urechi si sa nu i se para plictisitor sa mearga in tramvai si sa se uite la semenii lui, sa se uite in stanga, in dreapta, sa auda, sa vada.
19.Ati jucat si intr-un serial, ‘Scene de caznicie’. Cum a inceput proiectul? Sunteti multumita de el?
‘Scene de caznicie’a venit intr-un moment in care eu… In studentie, am avut un accident foarte grav. Mi-a cazut liftul de la UNATC in cap. Am avut fata facuta praf. Pe mine, multa vreme, nimeni nu m-a chemat sa dau o proba la film. Am crezut intotdeauna ca e din cauza ca am cicatrici. Cand a venit aceasta proba…venise de la o regizoare, Doina Zotinca, care ma vazuse la teatru si stia cine sunt. Ma vazuse cum jucam eu in beciuri, in poduri. Stia cine sunt, ca altfel nu m-ar fi chemat nimeni. De obicei, regizorii de film sau de televiziune nu prea vin la teatru. Am avut noroc.
Am dat aceasta proba. Stiam ca e un sitcom. Stiam ca nu o sa fie marea arta. Eu ma uitam pe BBC Prime la niste sitcomuri englezesti, care sunt foarte bine facute si actorii joaca demential, iar umorul e foarte fin. Am invatat scenariul si am incercat sa fac cum faceau englezii aia. Peste o perioada am aflat ca am primit rolul. M-au sunat la 11 noaptea, ‘Mai, Dana, tu esti!’. Mie nu-mi venea sa cred.
Am lucrat 4 luni la serialul asta. Au fost zile bune, zile proaste. Cel mai important lucru este ca eu m-am obisnuit cu camera, m-am obisnuit cu un ritm de lucru de dimineata pana seara, am invatat foarte multe lucruri. Peste un an, am luat o proba la un film de lungmetraj. Filmul se cheama ‘Buna! Ce faci?’ (www.bunacefaci.ro) si va avea premiera anul acesta. In momentul in care m-am dus si-am dat proba si in care m-am vazut pe platou, nu aveam nicio problema. Totul tine de exercitiu. Am luat rolul principal. Eu nu as fi putut sa fac lucrul asta daca nu as fi avut experienta serialului.
20.Dupa toate aceste experiente, teatrul sau filmul?
Amandoua. Nu stiu. Daca ar trebui sa aleg acum ,sincer, sunt aproape de film. Am terminat filmul asta, nu a iesit premiera inca si atat de tare mi-a placut! Sunt aproape si de teatru, numai ca am obosit sa ma tarasc pe coate.
1 comentariu »
Posted in Uncategorized cu etichete boala, ceva ca rugaciunea, marin sorescu, poezie, sah on martie 16, 2010 by Teo Lozan
O noua veche obsesie.
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos…
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.
Sah
Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.
Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.
Adam
Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
“Asta e viata!” – a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
Ceva ca rugăciunea
Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.
Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.
Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.
Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?
De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
1 comentariu »
Posted in Uncategorized on ianuarie 17, 2010 by Teo Lozan
2010/01/17/de-ce-prostia-femeilor-nu-are-limite/
Continuare
34. Pentru ca nimic nu este suficient niciodata. Au nevoie de tot mai multe pentru a fi fericite.
35. Pentru ca au impresia ca nu merita nimic si, in acelasi timp, merita totul, iar acel “totul” isi schimba mereu semnificatia.
36. Pentru ca le place sa dramatizeze. Orice altceva e plictisitor.
37. Pentru ca sunt prea sensibile si lasa orice amanunt nesemnificativ sa le darame.
38. Pentru ca sunt vesnic nehotarate.
39. Pentru ca sunt masochiste. Orice lucru usor de obtinut si pentru care nu sufera, nu prezinta interes.
40. Pentru ca adora sa fie dependente. Vor sa simta ca cineva are grija de ele. Totusi, pledeaza pentru independenta.
41. Pentru ca atunci cand EL se poarta urat, ii cauta justificari si refuza sa accepte adevarul.
42. Pentru ca sunt posesive.
43. Pentru ca dau dintr-o extrema in alta evitand complet calea de mijloc.
44. Pentru ca se ataseaza de cineva prea repede sau deloc.
45. Pentru ca nu stiu sa tina secrete si au constant nevoie de sfaturi, ca apoi sa ignore orice alta parere care nu coincide cu a lor.
46. Pentru ca atunci cand solutia e una evidenta si rationala, actioneaza exact pe dos.
47. Pentru ca nimic nu se compara cu portia de barfa, in fata unei cafele.
48. Pentru ca isi doresc mereu doar ceea ce nu au.
49. Pentru ca nu isi cunosc prioritatile.
50. Pentru ca sunt constiente de toate lucrurile scrise aici, dar nu schimba nimic.
9 Comentarii »
fAdvice Pics Advice Pics Advicepics Advice Pics how about blogging?n Advice Pics Advice Pics Advice Pics
pAdvice Pics Advice Pics Advicepics Advice Pics how about blogging?j s Advice Pics Advice Pics Advice Pics